Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cenzura (verb tranzitiv) , cenzurat (adjectiv)   
CENZURÁT, -Ă, cenzurați, -te, adj. Care a fost supus cenzurii. – V. cenzură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CENZURÁT, -Ă, cenzurați, -te, adj. Care a fost supus cenzurii. – V. cenzură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CENZURÁ, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Din fr. censurer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CENZURÁ ~éz tranz. (publicații, emisiuni, însărcinări etc.) A supune cenzurii. /<fr. censurer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CENZURÁ vb. I. tr. 1. A aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a opri, a interzice (o publicație). 2. (Fig.) A controla, a supraveghea (moravurile). [< fr. censurer, it. censurare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CENZURÁ vb. tr. 1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicație). 2. (fig.) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moțiune de cenzură. 4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna. (< fr. censurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CENZURÁ, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura; p. ext. a suprima sau a interzice o publicație. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Fr. censurer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cenzurá vb., ind. prez. 1 sg. cenzuréz, 3 sg. și pl. cenzureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
censuréz v. tr. (d. censură; fr. censurer). Mustru, critic. Aplic pedeapsa censuriĭ. – Și cenz- (după germ. și rus.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)