CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Cerb + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Din cerb + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERBOÁICĂ s. v. ciută.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cerboáică s. f., g.-d. art. cerboáicei; pl. cerboáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cerboáĭcă f. (oa dift.). Cĭută, femeia cerbuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CERBOÁICĂ ~ce f. Femelă a cerbului; ciută. /cerb + suf. ~oaică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink