Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cerceta (verb tranzitiv) , cercetare (substantiv feminin)   
CERCETÁRE, cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. – V. cerceta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERCETÁRE, cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERCETÁRE s. 1. v. analiză. 2. examinare, privire. (La o ~ mai adâncă.) 3. (concr.) studiu. (A publicat o ~ temeinică.) 4. v. examinare. 5. consultare. (~ a unui catalog.) 6. v. verificare. 7. v. anchetă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cercetáre s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cercetáre f. Analiză, control, examinare, expertiză. Interogatoriŭ. Explorare, investigare. Inspecțiune. Inchizițiune. Perchizițiune [!]. Sondare. A lua în cercetare, a cerceta.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare; a ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CERCETÁ ~éz tranz. 1) A supune unei analize; a studia; a investiga; a analiza; a considera. ~ locurile. ~ problema. 2) A privi cu atenție; a examina; a studia. 3) jur. A supune unei anchete (pentru a afla ceva); a ancheta. ~ un martor. /<lat. circitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERCETÁRE ~ări f. 1) v. A CERCETA. 2) Studiu amanunțit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaște ceva; investigație. O ~ valoroasă. 3) mil. Acțiune de culegere a informațiilor despre inamic; recunoaștere. ~ări secrete. [G.-D. cercetării] /v. a cerceta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afli; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERCETÁ vb. 1. v. analiza. 2. v. examina. 3. v. căuta. 4. a consulta, a examina, a studia. (Am ~ toate documentele.) 5. v. consulta. 6. v. documenta. 7. v. informa. 8. v. verifica. 9. v. vedea. 10. v. sonda. 11. v. ancheta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CERCETÁ vb. v. vizita.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cercetá (cercetéz, cercetát), vb.1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. – 2. A consulta, a sonda, a aprecia. – 3. A întreba. – 4. (Înv.) A vizita, a fi în relații. Lat. cĭrcĭtāre (Diez, Gramm., I, 32; Pușcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943; Iordan, Dift., 141; DAR), cuvînt care s-a păstrat numai în rom.Der. cercetaș, s. m. (explorator; boy scout); cercetășie, s. f. (organizație a cercetașilor); cercetășime, s. f. (grupare de cercetași); cercetător, adj. (care cercetează). Dosoftei folosește forma cercăta, „a examina” pe care Pascu, Beiträge, 9 și DAR o explică drept rezultat al contaminării lui cerceta cu căta (sau cu cerca, după REW 1943); însă forma aceasta nu pare sigură.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cercetá vb., ind. prez. 1 sg. cercetéz, 3 sg. și pl. cerceteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cércet, V. cercetez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cercetéz și (vechĭ) cércet, a v. tr. (mlat. circito, -áre, daŭ tîrcoale, d. lat. circare. V. cerc 2). Analizez, controlez, examinez: a cerceta o lucrare, o carte. Anchetez, supun interogatoriuluĭ: a cerceta niște acuzațĭ. Explorez: a cerceta cîmpu de luptă. Inspectez: a cerceta localurile școalelor [!]. Fac inchizițiune. Fac perchizițiune [!]. Sondez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CERCETĂRI LITERARE, publicație de istorie literară a seminarului de istoria literaturii române (epoca veche) de la Facultatea de Litere și Filozofie din București. A apărut anual, cu întreruperi, între 1934 și 1947, sub conducerea lui N. Cartojan.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)