Dex cercetare

CERCETÁRE, cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. – V. cerceta.

CERCETÁRE, cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei.

CERCETÁRE s. 1. v. analiză. 2. examinare, privire. (La o ~ mai adâncă.) 3. (concr.) studiu. (A publicat o ~ temeinică.) 4. v. examinare. 5. consultare. (~ a unui catalog.) 6. v. verificare. 7. v. anchetă.

cercetáre s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări

cercetáre f. Analiză, control, examinare, expertiză. Interogatoriŭ. Explorare, investigare. Inspecțiune. Inchizițiune. Perchizițiune [!]. Sondare. A lua în cercetare, a cerceta.

CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare; a ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”.

A CERCETÁ ~éz tranz. 1) A supune unei analize; a studia; a investiga; a analiza; a considera. ~ locurile. ~ problema. 2) A privi cu atenție; a examina; a studia. 3) jur. A supune unei anchete (pentru a afla ceva); a ancheta. ~ un martor. /<lat. circitare

CERCETÁRE ~ări f. 1) v. A CERCETA. 2) Studiu amanunțit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaște ceva; investigație. O ~ valoroasă. 3) mil. Acțiune de culegere a informațiilor despre inamic; recunoaștere. ~ări secrete. [G.-D. cercetării] /v. a cerceta

CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afli; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”.

CERCETÁ vb. 1. v. analiza. 2. v. examina. 3. v. căuta. 4. a consulta, a examina, a studia. (Am ~ toate documentele.) 5. v. consulta. 6. v. documenta. 7. v. informa. 8. v. verifica. 9. v. vedea. 10. v. sonda. 11. v. ancheta.

CERCETÁ vb. v. vizita.

cercetá (cercetéz, cercetát), vb. – 1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. – 2. A consulta, a sonda, a aprecia. – 3. A întreba. – 4. (Înv.) A vizita, a fi în relații. Lat. cĭrcĭtāre (Diez, Gramm., I, 32; Pușcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943; Iordan, Dift., 141; DAR), cuvînt care s-a păstrat numai în rom. – Der. cercetaș, s. m. (explorator; boy scout); cercetășie, s. f. (organizație a cercetașilor); cercetășime, s. f. (grupare de cercetași); cercetător, adj. (care cercetează). Dosoftei folosește forma cercăta, „a examina” pe care Pascu, Beiträge, 9 și DAR o explică drept rezultat al contaminării lui cerceta cu căta (sau cu cerca, după REW 1943); însă forma aceasta nu pare sigură.

cercetá vb., ind. prez. 1 sg. cercetéz, 3 sg. și pl. cerceteáză

cércet, V. cercetez.

cercetéz și (vechĭ) cércet, a -á v. tr. (mlat. circito, -áre, daŭ tîrcoale, d. lat. circare. V. cerc 2). Analizez, controlez, examinez: a cerceta o lucrare, o carte. Anchetez, supun interogatoriuluĭ: a cerceta niște acuzațĭ. Explorez: a cerceta cîmpu de luptă. Inspectez: a cerceta localurile școalelor [!]. Fac inchizițiune. Fac perchizițiune [!]. Sondez.

CERCETĂRI LITERARE, publicație de istorie literară a seminarului de istoria literaturii române (epoca veche) de la Facultatea de Litere și Filozofie din București. A apărut anual, cu întreruperi, între 1934 și 1947, sub conducerea lui N. Cartojan.