CERCLÁJ s.n. (Franțuzism) 1. Încercuire. 2. Procedeu chirurgical de reunire a fracturilor într-un inel. [< fr. cerclage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
cercláj s. n., pl. cercláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CERCLAJ (‹ fr.) s. n. (Franțuzism) Termen utilizat în chirurgie avînd sens de încercuire. ♦ C. uterin = reducerea calibrului uterin cu ajutorul a 1-2 fire trecute prin submucoasă în cazuri de col incontinent. C. osos = unirea fragmentelor fracturate ale unui os și înconjurarea lor cu fire, sîrme sau lame metalice.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink