CERCUȘÓR, cercușoare, s. n. Cerculeț (1). – Cerc + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERCUȘÓR, cercușoare, s. n. Cerculeț (1). – Din cerc + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERCUȘÓR s. v. cerculeț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cercușór s. n., pl. cercușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink