CERDÁC, cerdace, s. n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri; galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la vechile case boierești sau la mănăstiri); verandă, pridvor. ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Înv.) Clădire izolată, cu o singură încăpere, așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți, care permite o vedere generală asupra împrejurimilor. 3. Acoperiș făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci. [Var.: ceardác s. n.] – Din tc. çardak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERDÁC, cerdace, s. n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, așezat deasupra gârliciului pivniței (la casele țărănești); galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la vechile case boierești sau la mănăstiri). ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Înv.) Clădire izolată, cu o singură încăpere, așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți (servind ca post de observație). 3. Acoperiș de fântână. [Var.: ceardác s. n.] – Tc. çardak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERDÁC s. 1. pridvor, tindă, verandă, (prin Ban.) pornană. 2. pridvor, tindă. (~ la moara de vânt.) 3. chioșc, foișor, pavilion, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat în grădină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cerdác (cerdace), s. n. – 1. Balcon închis cu gratii sau geamuri. – 2. Pavilion, chioșc. – 3. Terasă, balcon. – 4. Acoperiș cu care se protejează troițele și fîntînile. – Mr. cirdache, megl. čărdac. Tc. çerdak (Cihac, II, 560; Șeineanu, II, 123; Roesler 607; Meyer 442; Lokotsch 397; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρδάϰι, alb. tśardhak, bg., sb., rus. čardak. După Miklosich, Wander., 13, rut. čerdak provine din rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cerdác s.n., pl. cerdáce / cerdácuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cerdác, V. ceardac.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CERDÁC ~ce n. 1) Terasă cu balustradă și cu acoperișul susținut de stâlpi (uneori închisă cu geamuri) situată în fața intrării principale a unei case; pridvor. 2) înv. Construcție izolată, făcută pe o ridicătură de pământ sau pusă pe stâlpi, servind ca post de observație. 3) Acoperiș făcut deasupra unei fântâni. [Pl. și cerdacuri] /<turc. çardak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ceardác (vest) și cerdác (est) n., pl. e și urĭ (turc. čardak, verandă, d. pers. čartak, „cu patru stîlpĭ”; rus. čardák, čerdák, balcon; ung. csárda, cîrcĭumă în Pustă). Balcon. Verandă. Foișor, observator. Scriere cu ceardacurĭ saŭ cu caturĭ, scriere cirilică cu litere aruncate pe deasupra rînduluĭ. V. pălimar 3 și pridvor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink