CEREMONIÁL, ceremoniale, s. n. Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă întrebuințate la o anumită ceremonie. ♦ (Adjectival; rar) Ceremonios. [Pr.: -ni-al. – Pl. și: ceremonialuri]. - Din fr. cérémonial, lat. caerimonialis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEREMONIÁL s.n. Totalitatea formelor și a uzanțelor care se folosesc la anumite ceremonii. V. protocol. // adj. (Rar) Ceremonios. [Pron. -ni-al, pl. -le, -luri. / < fr. cérémonial].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CEREMONIÁL, -Ă I. adj. care ține de ceremonie; ritual. II. s. n. totalitatea formulelor și a regulilor care se folosesc la anumite ceremonii. (< fr. cérémonial, lat. cacceremonialis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CEREMONIÁL, ceremoniale, s. n. Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă întrebuințate la o anumită ceremonie. [Pr.: -ni-al]. – Fr. cérémonial (lat. lit. caerimonialis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEREMONIÁL s. 1. ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ului de la Curte ...) 2. v. solemnitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ceremoniál s.n. (sil. -ni-al), pl. ceremoniále / ceremoniáluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ceremoniál, -ă adj. (lat. ceremonialis). Relativ la ceremonie: dispozițiunĭ ceremoniale. S. n., pl. e și urĭ. Regulele ceremoniiĭ: ceremonialu curțiĭ regale.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEREMONIÁL ~e n. Ansamblu de ritualuri după care se desfășoară o ceremonie. Conform ~ului. [Sil. -ni-al; Pl. și ceremonialuri] /<fr. cérémonial, lat. caerimonialis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink