Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CERNÍRE, cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni; cernit1. – V. cerni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERNÍRE, cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERNÍRE s. v. îndoliere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CERNÍRE s. v. înnegrire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cerníre s. f., g.-d. art. cernírii; pl. cerníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CERNÍ ~ésc tranz. A face să devină negru; a înnegri. /<sl. țruniti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CERNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbrăca în haine negre în semn de doliu. 2) fig. A fi cuprins de un sentiment apăsător (de tristețe, de durere, de jale etc.). /<sl. țruniti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru; a înnegri. ♦ A vopsi în negru în semn de doliu. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Slav (v. sl. črŭniti).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERNÍ vb. v. îndolia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CERNÍ vb. v. înnegri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A se cerni ≠ a se învoioșa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
cerní (cernésc, cernít), vb. – 1. A înnegri, a vopsi în negru. – 2. A îmbrăca în doliu. – 3. A se călugări. – 4. A întrista, a amărî, a supăra. Sl. črŭniti „a înnegri”, de la crŭnŭ „negru” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48). Adj. s-a păstrat în rom. doar ca nume de oi (cernă), de boi (cernea), de cîini (cernei) și de rîuri (Cerna), ca și în mai multe toponime (Cernica, Cernăuți). – Der. cerneală, s. f. (acțiunea de a înnegri sau de a vopsi în negru; colorant negru în general; doliu; necaz, cerneală neagră; cerneală în general; Arg., cafea), din sl. črŭnilo, cu suf. modificat după rom. -eală (Iordan, Dift., 82; DAR); cernica s. f. (Arg., carte de joc, optar), probabil aluzie la mănăstirea Cernica, deși nu este clară explicația; cernușcă, s. f. (plantă Nigella sativa, Nigella arvensis), din rus. černuška (Tiktin); ciornă, s. f. (concept, bruion), din rus. čornyi „negru; concept, bruion” (Cihac, II, 48); ciornaie, s. f. (Mold., animal sfrijit); ciornei, s. m. (persoană cu tenul măsliniu); ciorni, vb. (a face o ciornă); ciornoglav, adj. (bolnăvicios), din bg. černoglava „cap negru” (Pușcariu, JB, XVI, 222).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cerní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cernésc, imperf. 3 sg. cerneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cerneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cernésc v. tr. (vsl. črŭniti). Rar. Înegresc. Îmbrac în doliŭ. V. refl. Mă îmbrac în haĭne de doliŭ. Fig. Mă întristez: a-țĭ cerni inima.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink