CERNOZIÓM, cernoziomuri, s. n. Grup de soluri foarte fertile, de culoare închisă (neagră, castanie etc.), formate sub o vegetație ierboasă, în condițiile unei clime continentale. – Din rus. cernoziom.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERNOZIÓM s.n. Pământ negru, deosebit de fertil, care se găsește mai ales în regiunile de stepă. [Pron. -ziom, pl. -muri. / < rus. cernoziom].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CERNOZIÓM ZIOM/ s. n. pământ negru, deosebit de fertil, în regiunile de stepă. (< rus. cernozëm)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CERNOZIÓM, cernoziomuri, s. n. Sol foarte fertil, de culoare închisă (negru, castaniu etc.) format în regiunile de stepă. [Pr.: -ziom] – Rus černozëm.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cernozióm s. n. (sil. -ziom), (varietăți de sol) pl. cernoziómuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cernozĭóm, V. mraniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CERNOZIÓM ~uri n. Sol de culoare închisă, având o fertilitate naturală ridicată, format din vegetație ierboasă, în condiții de climă temperată. [Sil. -no-ziom] /<rus. țernozëm
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERNOZIOM (‹ rus.) s. n. (PEDOL.) Tip de sol zonal, din clasa molisolurilor, caracteristic reg. temperat-continentale, format îndeosebi pe loess și depozite loessoide, în condiții bioclimatice de stepă tipică sau de silvostepă. Are culoare închisă (neagră, castanie etc.), acumulare apreciabilă de humus (4-15 %) în orizontul superior (A), de carbonați în cel inferior (C) și fertilitate naturală ridicată. Orizontul B lipsește. În funcție de conținutul în humus și carbonați se disting tipurile: castaniu, ciocolatiu, carbonatic, argiloluvial, cambic (levigat), gras (c. propriu-zis). În România este caracteristic C. Române, C. Moldovei, Cîmpiei de Vest, Pod. Dobrogei. Termen introdus în știință de pedologul rus V.V. Dokuceaev.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink