Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cerui (verb tranzitiv) , ceruire (substantiv feminin)   
CERUÍRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERUÍRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERUÍRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ceruíre s. f., g.-d. art. ceruírii; pl. ceruíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CERUÍ ~iésc tranz. (fire, scânduri etc.) A acoperi cu un strat subțire de ceară. ◊ ~ parchetul a lustrui parchetul cu ceară. /ceară + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Din ceară.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ceruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiésc, imperf. 3 sg. ceruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ceruiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ceruĭésc v. tr. (d. ceară). Ung orĭ lustruĭesc cu ceară (pînza, ața, scîndurile ș. a.). Tăblițe ceruite, tăblițe acoperite cu ceară pe care scriaŭ ceĭ vechĭ zgîriindu-le c´un condeĭ numit stil.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)