CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink