CESIÚNE, cesiuni, s. f. Transmitere de către o persoană altei persoane a unui drept de creanță cu titlu oneros în temeiul unui contract. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. cession, lat. cessio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CESIÚNE s.f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are față de datornicul său. ♦ (Concr.) Bun cesionat. [Pron. -si-u-. / cf. fr. cession, it. cessione, lat. cessio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CESIÚNE s. f. cedare. ◊ transmitere prin contract de către o persoană sau firmă (cedent) unei alte persoane sau firme (cesionar) a unui bun sau a unui drept. ◊ bun cesionat. (< fr. cession, lat. cessio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CESIÚNE, cesiuni, s. f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are față de datornicul său. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Fr. cession (lat. lit. cessio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. cesiúnii; pl. cesiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cesiúne f. (lat. céssio, -ónis, d. cédere, cessum, a ceda. V. cedez, ac-, con-, pro-, se- și suc-cesiune, purced). Cedare, părăsire în favoarea altuĭa: cesiunea averiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CESIÚNE ~i f. jur. 1) Transmitere de către o persoană altei persoane un drept de creanță în baza unui contract. 2) Drept sau bun material cesionat. ~ea bunurilor. [Sil. -si-u-] /<fr. cession, lat. cessio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink