Dex chefal

CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kéfalos.

CHEFÁL, chefali, s. m. Pește de mare de culoare cenușie, cu partea superioară a capului mare și turtită (Mugil capito și cephalus). – Ngr. kéfalos.

CHEFÁL s. (IHT.) 1. (Mugil cephalus) (reg.) balaban, laban, pacios. 2. (Mugil capito) (reg.) platarin. 3. (Mugil saliens) (reg.) ilarie.

chefál (chefáli), s. m. – Specie de pește marin (Mugil cephalus). – Mr. chefal. Ngr. ϰέφαλος (Cihac, II, 645; Gáldi 163); cf. alb. kjefëlj (Meyer 221), tc., bg. kefal, rut. kefalĭ (Vasmer 553).

chefál s. m., pl. chefáli

chefál m. (ngr. kéfalos, adică „căpățînos”. Cp. cu zlăvoacă). Un mic pește marin (mugil céphalus). V. balaban, licurin, ilar.

CHEFÁL ~i m. Pește marin cu corpul alungit, cu gura obtuză și cu solzi mari, care trăiește în ape dulci sau salmastre. /<ngr. kéfalos

CHEFAL (‹ ngr.) s. m. Pește teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, răspîndit pe litoralul european și african al Oc. Atlantic, în mările Mediterană, Neagră, Azov, de c. 20-50 cm și 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi și pe cap, de culoare cenușiu-verzui-albăstrui cu auriu și argintiu (Mugil auratus).

CHEFÁL s.m. În general, pește din fam. mugilidae (chefali), având corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul ușor turtit, cu gura lată și obtuză și dințisori ca niște perii; populează apele dulci sau salmastre, legate de mare, în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Mediterana și lacurile litorale ale Mării Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de până la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.