Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Urlet jalnic, ascuțit și repetat. [Var.: schelălăiálă s. f.] – Din chelălăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHELĂLĂIÁLĂ s. v. schelălăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chelălăiálă s. f. (sil. -lă-ia-), g.-d. art. chelălăiélii, pl. chelălăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)