CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHÉLBE f. Stare patologică a organismului care provoacă căderea parțială a părului de pe cap; peladă. /Din chelbaș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHÉLBE s. f. (Reg.) Boală contagioasă care provoacă căderea părului. – Refăcut din chelbaș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHÉLBE s. v. calviție, chelie, peladă, pleșuvie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chélbe s. f., g.-d. art. chélbei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chélbe f. (d. chelbaș). Eczemă, bube care fac să cadă păru. Ce porțĭ, leleo, chelbea´n cap? Dacă-ĭ moda, ce să fac? (ironic la adresa celor ce poartă pălărie îld. broboadă). V. călina.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink