CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului lipsită definitiv de păr. – Chel + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere a părului de pe cap; boală care pricinuiește această cădere. 2. Porțiune a capului lipsită de păr. – Din chel + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei, pl. chelíi, art. chelíile.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CHELÍE s. (MED.) calviție, pleșuvie, (înv. și reg.) pleașă, (reg.) chelbe, pleșcă, pleșuveală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei; pl. chelíi, art. chelíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) chelíe f. (d. chel). Pleșuvie, lipsă de păr pe cap.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) chelíe, V. chilie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHELÍE ~i f. 1) Cădere totală sau parțială a părului de pe cap, provocată de diferite boli; pleșuvie; calviție. 2) Porțiune a capului de pe care a căzut definitiv părul; pleșuvie. [Art. chelia; G.-D. cheliei; Sil. -li-e] /chel + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
chilíe f. (ngr. kellí, kélla și kélli, d. lat. cella, céllula; vsl. keliĭa, kela. V. celulă, chelar, singhel). Cămăruță (célulă) de călugăr la mînăstire. Alveolă. – În Serbia chelíe, pivniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink