Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
cheltuí (cheltuiésc, cheltuít), vb. – 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau plăti ceva. – 2. A irosi, a prăpădi, a risipi. – 3. (Trans.) A vinde. – 4. (Refl., înv.) A face cheltuieli. – 5. (Refl.) A se strădui. Mag. költeni „a cheltui” (Cihac, II, 488). – Der. cheltuială, s. f. (faptul de a cheltui; bani cheltuiți; risipă; înv., provizii, merinde); cheltuielnic (var. cheltuios), adj. (înv., risipitor); cheltuitor, adj. (risipitor). Din rom. provine rut. keltuwati „a cheltui” (Miklosich, Wander., 16, cf. Berneker 500).
Sursa: Dicționarul etimologic român