CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. (Înv.) Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar. – Din chelar + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chelăreásă s. f., g.-d. art. chelărései; pl. chelărése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chelár m. (ngr. kelláris, d. lat. cellarius; vsl. rus. kelárĭ. V. celulă, chilie). Intendent, econom, cămăraș, cel ce ține cheile pivnițeĭ și cămăriĭ. Pt. Vier. – Fem. chelăreasă (pl. ese) și chelăriță (pl. e). V. clucer.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink