CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
chepeneág v. căpeneag
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chepeneág n., pl. ege (ung. köpenyeg, turc. kepenék, de unde și bg. kepenĭeg și rut. [d. rom.] kepenĕag. V. cabană 1, caftan, capot). Véchĭ. O haĭnă de paradă strînsă pe corp. Azĭ. Trans. Munt. Manta de ploaĭe (cu glugă). După ploaĭe chepeneag, se zice cînd viĭ cu un lucru după ce nu maĭ este nevoĭe de el. – Și chipineag. În Trans. și căpeneag (d. ung.). V. ipingea, căcĭulă, felon, pelerină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink