chertíc (chertéc), chertícuri (chertécuri), s.n. (reg., înv.) 1. crestătură pe răboj. 2. răboj, țincușă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
chertíc (chertice), s. n. – 1. Crestătură. – 2. Matrice. Tc. kertik (Cihac, II, 562). Rar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chertíc n., pl. e (turc. kertik, tăĭetură). Mold. Vechĭ. Răboj (la ocne).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink