Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: chiabur (substantiv) , chiaburi (verb)   
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHIABURÍ vb. v. îmbogăți, înavuți, închia-buri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chiaburí vb. (sil. chia-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiaburésc, imperf. 3 sg. chiabureá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiabureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIABÚR ~i m. înv. Țăran bogat, care poseda pământ și importante mijloace de producție. /<turc. kibar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pământ decât poate lucra singur, dispune de importante mijloace de producție și folosește muncă salariată. 2. Adj. Înstărit, bogat. – Tc. kibar „nobil, bogat”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHIABÚR adj. v. avut, bogat, înstărit, situat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHIABÚR s. (Transilv.) gazdă, găzdac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chiabúr (chiabúră), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chiabúr s. m., adj. m. (sil. chia-), pl. chiabúri; f. sg. chiabúră, g.-d. art. chiabúrei, pl. chiabúre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cheabúr, -ă (ea dift.) s. și adj. (turc. kiabir, d. ar. kebir, mare, puternic). Fam. Bogat (vorbind de oamenĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)