CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; țărancă chiabură. – Chiabur + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; femeie înstărită, bogată. – Din chiabur + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chiaburoáică s. f. (sil. chia-, -roai-), g.-d. art. chiaburoáicei; pl. chiaburoáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink