CHIÁSMĂ, chiasme, s. f. Formație nervoasă din interiorul craniului, alcătuită din încrucișarea parțială a fibrelor nervilor optici. – Din fr. chiasma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIÁSMĂ s.f. Încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ♦ Punct în care se întretaie cele două ramuri ale nervului optic. ♦ (Biol.) Loc de unire a cromozomilor omologi în timpul profazei. [< fr. chiasma, cf. gr. chiasma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHIÁSMĂ s. f. încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ◊ punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici ◊ (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză. (< fr. chiasma, gr. khiasma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
chiásmă (anat., biol.) s. f. (sil. chi-as-), g.-d. art. chiásmei; pl. chiásme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink