CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Un fel de trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. Un fel de trăsură acoperită. – Rus kibitka.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chibítcă (-ci), s. f. – Cabrioletă, brișcă. Rus. kibitka. Astăzi puțin folosit, mai ales în Mold. Cf. Berneker 503.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chibítcă s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chibítcă f., pl. e și ĭ (rus. kibitka, cort de nomazĭ, căruță acoperită), dim. d. kibitá, semicerc de vîrșă, d. turc. kibit. Bern. 1, 503). Un fel de căruță rusească.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink