CHÍCIURĂ s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din bg. kičur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHÍCIURĂ f. Strat subțire din cristale de gheață care se formează iarna pe ramurile copacilor și pe obiecte; promoroacă. [G.-D. chiciurii; Sil. chi-ciu-] /<bulg. kițur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHÍCIURĂ s. f. Strat de gheață care se formează iarna pe arbori și pe case din vaporii de apă sau din picăturile de ploaie; promoroacă. – Bg. kičur „mănunchi, buchet; țurțur de gheață”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHÍCIURĂ s. (MET.) promoroacă, (pop.) brumă, (reg.) bură, chidă, gotcă, polei, promoară, stură. (~ s-a depus pe crengile copacilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chíciură s. f. – Promoroacă. Bg. kićur (Conev 75; DAR); mai ales în Munt. Se confundă cu bg. kićor „ciorchine” – Der. închiciuri (var. închiciura), vb. (a se acoperi de chiciură). Cicură, s. f. (chiciură), pe care Cihac, II, 52, îl pune în legătură cu ceh. cikor, trebuie să fie o formă cu metateză a aceluiași cuvânt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chíciură s. f., g.-d. art. chíciurii, pl. chíciuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chícĭură f., pl. ĭ (met. din cĭucure, adică „florĭ de gheață”. Cp. cu cĭorchin). Munt. vest Promoroacă. – În est chĭúcĭură și (Tec. Cov.) chiceră.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHICÍURĂ (‹ bg.) s. f. Fenomen hidrometeorologic manifestat prin depunerea de granule de gheață albicioasă și poroasă, formate prin sublimarea vaporilor de apă, pe obiecte subțiri (ramuri, conductori aerieni etc.) în condiții de timp calm sau cu vînt slab cu ceață și cu temperaturi sub -15 ºC.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink