CHÍCOT, chicote, s. n. Râs cu izbucniri (înfundate). – Din bg., scr. kikot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs (înfundat) cu izbucniri zgomotoase. – Bg., sb. kikot.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHÍCOT s. v. chicoteală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chicót (chícote), s. n. – Rîs, izbucnire în rîs. – Var. chihot, hihot. Creație expresivă, care corespunde multor forme sl., cf. bg., sb. kikot, slov. hehèt, ceh. chechot, pol. chychot (Cihac, II, 49; Tiktin; Berneker 393); cf. hohot, chiot. – Der. chicoti, vb. (a rîde); chicoteală, s. f. (rîs); hihoti, vb. (a-i miji zîmbetul pe buze).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chícot s. n., pl. chícote
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHÍCOT ~e n. Izbucnire de râs înfundat. /<bulg., sb. kikot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink