Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: chicoti (verb) , chicotit (substantiv neutru)   
CHICOTÍT s. n. Chicoteală. – V. chicoti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHICOTÍT s. n. Chicoteală. – V. chicoti.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHICOTÍT s. v. chicoteală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chicotít s. n., pl. chicotíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (înfundate). – Din chicot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CHICOTÍ ~ésc intranz. A râde pe ascuns sau înfundat; a produce chicote. /Din chicot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde (pe ascuns sau pe înfundate) cu izbucniri zgomotoase, cu hohote. – Din chicot.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHICOTÍ vb. (reg.) a hihăi, a hihoti, (ir. sau depr. fig.) a necheza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A chicoti ≠ a boci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
chicotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. chicoteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chícot, chicotésc, V. hihot, hihotesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)