Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată și prăjită în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Din tc. köfte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Turtă mică făcută din carne tocată și prăjită în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Tc. köfte.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHIFTEÁ s. (pop.) pârjoală. (O ~ din carne de porc.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chifteá (chiftéle), s. f. – Preparat culinar de formă rotundă din carne tocată și prăjită. – Var. cheftea, chioftea, piftea. Mr. chifte, megl. chiófti. Tc. köfte (Miklosich, Türk. Elem., II, 113; Șeineanu, II, 110; Lokotsch 1226; Ronzevalle 151); cf. ngr. ϰεφτές, ϰιοφτές, bg. kjofté, sb. ćufteta.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chifteá s. f., art. chifteáua, g.-d. art. chiftélei; pl. chiftéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chifteá, chefteá și chĭofteá f., pl. ele (turc. [d. pers.] köfte, pop. küfte). Turtișoară de carne tocată prăjită în unt (numită în Mold. și pîrjoală). Cînd aceste turte îs micĭ și puse în sos se numesc chiftele marinate. – În Munt. piftea, vulgarizm [!] de răŭ gust. V. perișoară.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIFTÍ, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CHIFTÍ ~ésc intranz. 1) (despre lichide) A ieși la suprafață la o apăsare ușoară. 2) (despre obiecte, alimente îmbibate cu lichid) A elimina lichid sub acțiunea unei presiuni mici. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIFTEÁ ~éle f. Preparat culinar de formă rotundă, făcut din carne tocată și prăjit în grăsime. [G.-D. chiftelei; Sil. chif-tea] /<turc. köfte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIFTÍ, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A ieși (din pământ) în urma unei presiuni (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. 2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafața fierturii. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHIFTÍ vb. v. musti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chiftí (-tesc, -ít), vb. – 1. A ieși la suprafață, a se ivi apa dintr-un pămînt excesiv de umed. – 2. A fierbe. Creație expresivă (DAR). Cihac, II, 258 încearcă să o explice prin piști. – Der. chifteală, s. f. (zgomotul mersului pe pămînt mlăștinos).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chiftí vb., ind. prez. 3 sg. chiftéște, imperf. 3 sg. chifteá; conj. prez. 3 sg. și pl. chifteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chiftésc v. intr. V. piftesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIFTEA, chiftele, s.f. Preparat culinar sub formă de buletă din carne tocată, mai mult sau mai puțin aplatizată, prăjită în grăsime. Chiftelele foarte mici se numesc îndeobște chifteluțe, iar cele mari, ca niște turte lunguiețe, pârjoale.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink