Dex chil

CHIL¹ s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. – Din fr. chyle, lat. chylus.

CHIL², chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram.

CHIL n. anat. Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală și resorbit pe cale limfatică în circulația generală. ~ intestinal. /<lat. chylus, fr. chyle

CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspândit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc].

CHIL¹ s. n. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul. (< fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)

CHIL²(O)-/CHILI-, -CHILÍE elem. „chil, umoare”. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)

CHIL², chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram].

CHIL¹ s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspândit apoi în tot corpul, pe care îl hrănește. – Fr. chyle (lat. lit. chylus).

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).

chil (chíle), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește chilștoc, s. n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară).

chil (lichid fiziologic) s. n.

1) chil n., pl. urĭ (vgr. hylós, suc, d. heó, vărs. V. chim). Fiziol. Suc albicĭos care ĭese din alimente în timpu digestiuniĭ și pe care vasele chilifere din intestinu supțire [!] îl duc în sînge.

2) chil n., pl. urĭ. Vulg. Chilogram.