CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Broderie făcută cu lână sau cu mătase pe etamină. – Tc. kilim.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHILÍM s. scoarță. (Un ~ înflorat prins pe perete.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chilím (chilímuri), s..n – Covor, scoarță. – Mr. chilime. Tc. kilim (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Șeineanu, II, 111; Berneker 503; Lokotsch 1176; Ronzevalle 147; Vasmer 557), cf. ngr. ϰιλίμι, alb. kjilim, bg., rus., pol. kilim, sb. ćilim, rut. kylym.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chilím s. n., pl. chilímuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chilím n., pl. urĭ (turc. pers. kilim; ngr. kilími, bg. rut. ung. kilim). Vechĭ. Rar azĭ. Țol, scoarță, covor țărănesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHILÍM ~uri n. 1) Covor cu două fețe. 2) Broderie lucrată cu lână sau mătase pe etamină sau canava. /<turc. kilim
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink