CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Înv.) Armă în formă de baston, cu secure la un capăt. 2. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Tc. külünk.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHILÓM s. v. baltag, pumn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chilóm (pumn) s. m., pl. chilómi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chilóm (măciucă) s. n., pl. chiloáme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chilóm n., pl. urĭ și oame (din turc. külünk, ca și rom. chĭulug și sîrb. ćulum, topuz). Vechĭ (și chilum, pl. urĭ, și chilomb, pl. urĭ și oambe). Topuz orĭ cĭocan de luptă saŭ de ucis boiĭ. Azĭ. Munt. vest. S. m. Pumn, dupac: chilomĭ îndesațĭ (Isp. 2, 34 și 53). V. chilăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink