CHIMONÓ s. n. v. chimonou.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIMONÓ s.f. 1. Halat cu mâneci foarte lungi (folosit ca îmbrăcăminte mai ales în Japonia). 2. Croială de îmbrăcăminte femeiască, în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ♦ Haină femeiască (de casă) croită în felul descris mai sus. [Var. chimonou s.n. / < fr. kimono < cuv. japonez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHIMONÓ, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu talia. ◊ (Adjectival, invar.) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte largi, sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în felul descris mai sus. – Fr. kimono.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink