CHIOȘC, chioșcuri, s. n. 1. Construcție ușoară (și mobilă) pe străzi, în parcuri, în gări, unde se vând ziare, reviste, țigări, răcoritoare etc. 2. Construcție ușoară (de lemn) așezată în grădini particulare sau publice (ca adăpost la umbră, pentru odihnă etc.). – Din tc. köșk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIOȘC s. 1. v. pavilion. 2. gheretă, tonetă. (Un ~ de răcoritoare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chióșc (chióșcuri), s. n. – Construcție ușoară pe străzi unde se vînd ziare, reviste etc. – Mr. chioșcu. Tc. köșk (Șeineanu, II, 115; Lokotsch 732; Ronzevalle 151; cf. ngr. ϰιόσϰι, alb., bg. kiošk. – Der. chioșcar, s. m. (vînzător de ziare în chioșc).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chioșc s. n., pl. chióșcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chĭoșc n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] köšk, pop. kĭošk, de unde și fr. kiosque). Pavilion în gen oriental făcut într´o grădină ca să te adăposteștĭ saŭ pe stradă p. vînzarea ziarelor ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIÓȘC ~uri n. 1) Construcție mică pe stradă, în gări, pe stadioane, prevăzută cu o fereastră, prin care se vinde marfa (ziare, reviste, țigări etc.); gheretă. 2) Mic pavilion într-un parc sau într-o grădină publică. /<turc. köșk
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink