CHITANȚIÉR, chitanțiere, s. n. Carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor. [Pr.: -ți-er] – Chitanță + suf. -ier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHITANȚIÉR s.n. Carnet de chitanțe. [Pron. -ți-er, pl. -re. / < chitanță + -ier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHITANȚIÉR s. n. carnet de chitanțe. (< chitanță + -ier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
chitanțiér s. n. (sil. -ți-er), pl. chitanțiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHITANȚIÉR ~e n. Carnet cu foi detașabile pentru chitanțe. [Sil. -ți-er] /chitanță + suf. ~ier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink