CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHITÁNȚĂ s.f. Înscris prin care se atestă primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. [< fr. quittance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHITÁNȚĂ s. f. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani. (< fr. quittance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CHITÁNȚĂ s. recipisă, (înv. și reg.) zdelcă, (înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chitánță (chitánțe), s. f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija. – Der. chitanțier, s. n.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chitánță f., pl. e (fr. quittance, d. quitte, achitat. V. chit 3). Adeverință, recepisă [!], hîrtie pin [!] care declarĭ că aĭ primit ceva de la alt-cineva. – Odinioară și cvit-, cfit-, ĭar azĭ pop. fit- (rus. kvitánciĭa).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHITÁNȚĂ ~e f. Dovadă care atestă recepționarea sau restituirea a ceva (sume de bani, bunuri materiale etc.); recipisă. [G.-D. chitanței] /<fr. quittance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink