CHITEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită). – Chiti1 + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHITEÁLĂ2 s. f. (Reg.) Ochire, țintire; nimerire. – Chiti2 + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
chiteálă (judecată, nimerire, găteala) s. f., g.-d. art. chitélii; pl. chitéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chiteálă f., pl. elĭ. Mold. Acțiunea de a chiti.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink