CHIU s. n. 1. Strigăt de bucurie. 2. (În expr.) Chiu și vai = suferință, durere; fig. sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multe eforturi. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIU n. : Cu ~, cu vai cu mare greutate. [Monosilabic] /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIU s. v. chiot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chíu interj. – 1. Exprimă bucuria și entuziasmul; ovație. – 2. Exprimă durerea: vai! – 3. (S. n.) Durere, chin, suferință. Creație spontană. – Der. chiui, vb. (a striga; a răcni; a chema în gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitură); chiot, s. n. (strigăt, țipăt), der. de la vb. cu suf. -ot, ca sgomot, chicot (după DAR der. direct de la interj.); chioti (var. chihoti), v.b. (a striga, a țipa; a cînta foarte tare); chiuială, s. f. (strigăt); chiuit, s. n. (strigăt); chiuitură, s. f. (strigăt; compoziție cu caracter de epigramă care se recită de obicei în timpul jocului popular); chiuitor, adj. (care chiuie). Nu se vede legătura pe care încearcă să o stabilească Pascu, Lat., 257, între aceste cuvinte și lat. pῑpῑre.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chiu s. n. [pron. chiü]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chiŭ interj. de veselie și de durere. Cu chiŭ și vaĭ saŭ cu chiŭ, cu vaĭ, cu multă greutate, cu multe suferințe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink