Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. al lui kivernó).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIVERNISÍ vb. v. îmbogăți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHIVERNISÍ vb. v. acumula, administra, aduna, agonisi, aproviziona, aranja, cârmui, conduce, dirigui, domni, economisi, face, guverna, orândui, rezolva, stăpâni, strânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chivernisí (chivernisésc, chivernisít), vb.1. A cîrmui, a conduce, a administra. – 2. A călăuzi, a sfătui. – 3. A procopsi, a da cuiva mijloacele de trai. – 4. A aproviziona, a îndestula. – Mr. chivirnisire. Ngr. ϰυβερνῶ, aorist ὲϰιβέρνησα „a guverna” (Murnu 14; Meyer 228); cf. alb. kjiverĭs. Este dublet al lui guverna și al cuvîntului recent creat, cibernetică (‹ fr. cybernétique) „arta de a guverna”. Pentru evoluție, cf. Șeineanu, Semasiol., 215. – Der. chiverniseală, s. f. (guvernare, administrare; economie casnică, mijloace de trai, nivel de viață al casei; venituri; stare, situație); chivernisitor, adj. (guvernator, administrator).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chivernisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiverniseáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CHIVERNISÍ ~ésc tranz. pop. 1) A conduce în calitate de administrator. 2) (avere, bunuri materiale) A dobândi prin muncă și sârguință; a aduna; a strânge; a agonisi. 3) A face să se chivernisească. /<ngr. kyvérnisa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CHIVERNISÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A-și crea o situație materială bună în viață (fără a o merita); a se procopsi. 2) A ajunge îndestulat. /<ngr. kyvérnisa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
chivernisésc v. tr. (ngr. kivernó, aor. kivérnisa, vgr. kybernáo, de unde și lat. gubernare, a cîrmui, a guverna). Vechĭ. Administrez, conduc: a chivernisi un județ. Azĭ. Fam. Pun în funcțiune, daŭ o sinecură, asigur: părințiĭ îșĭ chivernisesc copiiĭ. Adun, strîng: a chivernisi banĭ la tinereță [!]. V. refl. Mă asigur de sărăcie, mă îmbogățesc. – Și schiv- (nord). V. dichisesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)