CHÍVERĂ s. f. v. chivără.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
chívără și (rar) chíveră f., pl. ere (rus. kíver, un fel de chipiŭ țeapăn de moda veche, vsl. kivorŭ, d. mgr. kivórion, vgr. kibórion, fructu unuĭ fel de bob, cupă făcută din acest fruct, de unde și lat. cibórium, cupă. V. chivot. Cp. cu coĭf). Coĭf, cască.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink