CHÍVOT, chivoturi, s. n. Cutiuță așezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót. – Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHÍVOT s. (BIS.) 1. tabernacul. (La creștini, în ~ se păstrează cuminecătura.) 2. (înv.) lada păcii, sicriul legii. (La mozaici, ~ul servește la păstrarea tablelor legii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHÍVOT s. v. corabie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chivót (chivote), s. n. – 1. (Înv.) Cutiuță, sipet. – 2. (Înv.) Cufăr, ladă. – 3. Raclă. Ngr. ϰιβώτιον sau ϰιβωτός (Murnu 14), în parte prin intermediul sl. kivotŭ, sb. ćȉvot (Vasmer, Gr., 50).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chívot s.n., pl. chívoturi / chívote
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chívot n., pl. e (ngr. [d. vgr.] kivotós, ladă, de unde și vsl. kivotŭ, rus. kivót. E înrudit cu chivără). Arca (corabia) luĭ Noe. Secriu [!] legiĭ, arca alianțeĭ, lada care cuprindea tablele legiĭ la evrei. Ladă care cuprinde lucrurĭ sfinte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHÍVOT ~uri n. bis. Cutie unde se păstrează cuminecătura. [Pl. și chivote] /<sl. kivotu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIVÓT (‹ sl.) s. n. (REL.) 1. Casetă de argint în formă de bisericuță, așezată pe altar, în care se păstrează sfînta împărtășanie. 2. (La vechii evrei) Ladă aflată în „cortul mărturiei” și în care se păstrau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron și „Tablele Legii”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink