Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
chiznovát, -ă, chiznováți, -te, adj. și s.m. și f. (pop.) 1. comic, hăzos, poznaș, bun de glume, mehenghi. 2. ciudat, sucit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
chiznovát (-tă), adj. – Ciudat, extravagant, singular. – Var. chisnovat, chiznovit. Origine incertă. Pare der. la sb. kyselű „acru” (cf. chiseliță), cf. sl. kisnǫti, sb. kisnuti „a se acri” (Berneker 687), bg. kislovat „acru” (Graur, BL, IV, 73), rus. kislovatyĭ (Scriban). Legătura cu tc. kisni „ciudat” (Șeineanu, dicț.) nu pare sigură. Se poate să se fi produs o contaminare a lui kislovat „acru”, cu sb., bg. čudnovat, čudnovit „ciudat, straniu.” Nu este sigură înrudirea cu cisnovi (var. cisnova), vb. (Banat, a se beteji).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chiznovát, V. chisnovat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
chisnovát, -ă adj. (bg. sîrb. čudnovat, a. î., infl. de rus. kislovátyĭ, acrișor. V. chisăliță). Mold. Fam. Cĭudat, straniŭ, curios, poznaș (om, lucru). – În Munt. chizn-. În Olt. cizn-, urît: om ciznovat. La Ĭov. 117: vĭețĭ chisnovate, vĭețĭ chinuite, grele.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink