Dex chișiță

CHÍȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, scr. kičica.

CHÍȘIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) ie. (~ la picioarele animalelor copitate.)

CHÍȘIȚĂ s. v. colivie.

chișíță, chișíțe, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru păsări). 2. moțul de păr de la încheietura dindărăt deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensulă sau periuță de încondeiat ouăle; bijară, condei, vizaric. 4. pămătuf, șomoiag, șterț. 5. mănunchi, chită, ciucure de tei. 6. mănunchi, chită de flori. 7. legătură de câteva tuleie de porumb; cunună, maldăr. 8. grămadă de vase de lemn care încap unul în altul: chișița mare = 14 vase; chișița mică = 12 vase. 9. legătură de lemne despicate de scânduri, de șindrile.

chișíță (chíșițe), s. f. – 1. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la cai. – 2. Pensulă. – 3. Mătură. – 4. Mănunchi, legătură. Sb. kičica „chișiță”, dim. de la kika „plete” (› chică), probabil contaminat cu kitica „buchet” (Bogrea, Dacor, IV, 680; DAR).

chíșiță s. f., g.-d. art. chíșiței; pl. chíșițe

chíșiță f., pl. e (bg. kitica „păru din apoĭa [!] copiteĭ caluluĭ”, rut. „buchet”; sîrb. kitica, kičica, d. kita, chită, buchet). Moțu de păr din apoĭa copitelor caluluĭ. Mold. Bețișor saŭ periuță de încrestit oŭăle.

CHÍȘIȚĂ¹ ~e f. 1) (la animale copitate) Parte a piciorului situată între gleznă și coroană. 2) Moțul de păr situat deasupra copitei. /<bulg. kitțica, sb. kițica

CHÍȘIȚĂ² ~e f. înv. Pensulă pentru vopsit, confecționată dintr-un smoc de păr. /<bulg. kitica