CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștócuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIȘTÓC s. muc. (~ de țigară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chiștóc (copil) s. m., pl. chiștóci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chiștóc (muc de țigară) s. n., pl. chiștoáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chiștóc n., pl. oace (var. din chĭostec). Mold. Fam. Muc de țigară saŭ rest dintr´un lucru maĭ mare. Fig. (masc.). Prichindel.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIȘTÓC1 ~oáce n. Muc de țigară. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIȘTÓC2 ~ci m. fig. Copil mic; prichindel; puradel. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink