CIANIZÁRE s. f. Tratament termochimic prin care se introduce carbon și azot la suprafața unei piese din oțel, pentru a se obține un strat superficial dur. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanisation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIANIZÁRE s.f. Tratament termochimic al unui obiect din aliaj feros, constând în introducerea acestuia într-o baie de cianuri topite, urmată de o răcire bruscă; cianurare. [Cf. germ. kyanisieren, fr. cyanisation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIANIZÁRE s. f. tratament termochimic de introducere a unor piese din oțel într-o baie de cianuri topite. (după fr. cyanisation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cianizáre s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianizării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIANIZÁRE (după fr.) s. f. Tratament termochimic de saturare a suprafețelor pieselor de oțel, simultan cu carbon și azot, din diferite compoziții de săruri topite (obligatoriu cu cianură de sodiu sau potasiu), la temperatură joasă (520 ºC), medie (760 ºC) și înaltă (900 ºC), pentru creșterea rezistenței la uzură și oboseală a oțelului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink