Dex cianoza

CIANOZÁ, cianozez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină cianotic. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanoser.

CIANOZÁ vb. I. tr., refl. A produce cianoză, a fi atins de cianoză. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanoser].

CIANOZÁ vb. tr., refl. a deveni, a face să devină cianotic. (< fr. cyanoser)

cianozá vb. (sil. ci-a-), ind. prez. 3 sg. cianozeáză

CIANÓZĂ s. f. (Med.) Colorație albastră-vineție a pielii și a mucoaselor din cauza unei insuficiente oxigenări a sângelui. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanose.

CIANÓZĂ f. Colorație albastră a pielii sau a mucoaselor, apărută la unele boli c******e sau pulmonare, datorită insuficienței de oxigen în sânge. [Sil. ci-a-] /<fr. cyanose

CIANÓZĂ s.f. Colorare în albastru a pielii, provocată de scăderea concentrației oxigenului din sânge. [< fr. cyanose, cf. gr. kyanos – albastru].

CIANÓZĂ¹ s. f. colorare în albastru a pielii sau a mucoaselor. (< fr. cyanose)

-CIANÓZĂ² elem. cian²(o)-.

CIANÓZĂ s. (MED.) maladie albastră.

cianóză s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianózei

CIANÓZĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. kyanos „albastru-închis”) s. f. Colorație albastră-vineție a pielii și mucoaselor determinată, în principal, de lipsa oxigenului din sînge. Cauzele c. pot fi tulburări de circulație, insuficiență c******ă sau pulmonară, persistența circulației interatriale, prezența unor hemoglobine anormale etc.