CIBERNÉTIC, -Ă, cibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2. Adj. Care aparține ciberneticii (1), privitor la cibernetică. – Din fr. cybernétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIBERNÉTIC, -Ă adj. Referitor la cibernetică; bazat pe principiile ciberneticii. ◊ Artă cibernetică = formă de creație artistică care tinde a reprezenta, utilizând ordinatoarele, lucrurile în mișcare. [< fr. cybernétique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIBERNÉTIC, -Ă I. adj. referitor la cibernetică; bazat pe principiile ciberneticii. II. s. f. știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii, pentru proiectarea și construirea mașinilor și a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operații. (< fr. cybernétique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cibernétic adj. m., pl. cibernétici; f. sg. cibernétică, pl. cibernétice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIBERNÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de cibernetică; propriu ciberneticii. 2) Care se bazează pe principiile ciberneticii. /<fr. cybernétique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIBERNÉTICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlul în sistemele tehnice și organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu și din acela al constituției și al funcționării lor). Are numeroase și variate aplicații în toate domeniile tehnicii, în economie, biologie, medicină etc. În anul 1938, în lucrarea „Psihologia consonantistă”, savantul român Șt. Odobleja face prima expunere amplă a unor principii cibernetice, înainte cu zece ani de apariția lucrării „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic. ♦ C. economică = ramură a c. care se ocupă cu aplicarea ideilor și metodelor c. la sistemele economice; privește economia, precum și verigile structurale și funcționale ale acesteia, ca în sisteme în care se desfășoară procese de reglare și de comandă realizate prin circulația și transformarea informației.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink