CICLÁMĂ, ciclame, s. f., s. n. adj. 1. S. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de rinichi, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum). – Din it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CICLÁMĂ s.f. Plantă decorativă cu frunze în formă de inimă și cu flori roșii sau albe. [Cf. fr. cyclamen].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CICLÁMĂ s. f. plantă erbacee decorativă cu frunze în formă de inimă și flori mov, roșii sau albe. (< fr. cyclamen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ciclámă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. ciclámei; pl. cicláme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CICLÁMĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cu frunze dispuse în rozetă, cultivată pentru florile ei divers colorate și plăcut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. ciclamei] /<it. ciclamino, fr. cyclamen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink