CIMBÁL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalus, fr. cymbale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIMBÁL s.n. 1. Cembalo. 2. Cinel. [Cf. it. cimbalo, fr. cymbale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIMBÁL s. n. cinel. (< it. cimbalo, fr. cymbale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CIMBÁL s. v. talger.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cimbál s. n., pl. cimbále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
címbal și cimbál n., pl. e (vgr. kýmbalon, lat. cymbalum. V. chinval). Chinval. Citeră mult maĭ mare care se ține pe genuchĭ [!] și din care se cîntă izbind-o cu doŭă cĭocane de lemn (Pop. țambál). V. clopot și gong.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink