Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cina (verb tranzitiv) , cinam   
cinám (cinamón) s.m. sg. (înv.) arbust cu scoarță aromatică, folosită drept condiment în bucătărie, cu însușiri e*******e; cinamon, scorțișoară.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. și tranz. A lua masa de seară. – Lat. cenare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CINÁ ~éz intranz. A lua cina. /<lat. cenare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CINÁ vb. a supa. (Unde ai ~ după spectacol?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciná (-éz, -át), vb. – A lua masa de seară. – Mr., megl., țin, istr. cir. Lat. cēnāre (Pușcariu 369; Candrea-Dens., 342; REW 1803; DAR); cf. it. cenare, prov., cat., sp. cenar, port. cear. Cf. cină.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciná vb., ind. prez. 1 sg. cinéz, 3 sg. și pl. cineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
3) cin, a v. intr. V. cinez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cinéz v. intr. (lat. cênare). Mănînc la cină. – Și cin: s´aŭ întors să cine (VR. 1924, 9, 287). V. prînzesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)