Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cinchi (verb) , cinchit (adjectiv)   
CINCHÍT, -Ă, cinchiți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit (pe vine). – V. cinchi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE CINCHÍ mă ~ésc intranz. reg. A sta în genunchi sau pe vine. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cinchí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinchésc, imperf. 3 sg. cincheá; conj. prez. 3 sg. și pl. cincheáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cinchésc, V. cimpesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)